Om

Nu e prima oară când am ajuns pe aici
Te cunosc prea bine și știu exact ce-o să zici
Că și tu ai fost la pământ și nu ai de ce
Să-mi întinzi o mână de parcă altul nu e
Nu vezi niciun rost să te oprești tu din calea ta
Și să fii tu cel care ar salva-o pe-a mea
Și uite așa ajungem încet să fim doar străini
Într-o lume pe care noi toți o împărțim
Am fost prinț, am fost cerșetor
Prin soare, prin nori
Ba urc, ba cobor
Am fost tânăr, am fost bătrân
Și sclav și stăpân
Dar tot om rămân
Am fost prinț, am fost cerșetor
Prin soare, prin nori
Ba urc, ba cobor
Am fost tânăr, am fost bătrân
Și sclav și stăpân
Dar tot om rămân
De ce oare nu-ncercăm mai mult să ne zâmbim
Și în schimb suntem mereu pregătiți să clădim
Ziduri reci care să se înalțe până la cer
Să ne apere de ce am simțit până ieri?
Dar, de astăzi, poate că mult mai bine ar fi
Să-ncercăm să le dărâmăm pân la temelii
Căci prin locurile pe unde ele ar crăpa
Soarele, cu mii de raze, ne-ar mângâia
Am fost prinț, am fost cerșetor
Prin soare, prin nori
Ba urc, ba cobor
Am fost tânăr, am fost bătrân
Și sclav și stăpân
Dar tot om rămân
Am fost prinț, am fost cerșetor
Prin soare, prin nori
Ba urc, ba cobor
Am fost tânăr, am fost bătrân
Și sclav și stăpân
Dar tot om rămân
Am fost prinț, am fost cerșetor
Prin soare, prin nori
Ba urc, ba cobor
Am fost tânăr, am fost bătrân
Și sclav și stăpân
Dar tot om rămân