Ardeal

Și se făcea că prin Ardeal
Umbla de-o vreme Iancu iar
Trecând îngândurat pe cal
Și cu pistoalele-n șerpar
Era tot tânăr și fecior
Și-avea pe chip surâsul blând
Și ochii mistuiți de dor
Arzând pe fața lui de sfânt
Focuri se-aprind din deal în deal
Și cerul țării e curat
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat
El se oprea din când în când
S-asculte-n noapte nemișcat
Zbaterea codrilor în vânt
Trecând spre el ca un oftat
Frunza-i în cale de cădea
În legănare și alin
De aur toată se făcea
Și iarba toată de argint
Focuri se-aprind din deal în deal
Și cerul țării e curat
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat
Mesteceni — lumânări de foc —
Ardeau cu foșnet tremurat
Să-i fie drumul cu noroc
Și aerul înmiresmat
Iar moții lui de dor plângând
Din munți bătrâni, din verde plai
Veneau să-l vadă viu trecând
Pe-al lor de-a pururi tânăr crai
Focuri se-aprind din deal în deal
Și cerul țării e curat
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat