Antirăzboinică

Puţine lucruri au rămas civile
În acest veac ploios şi militar
Nu zile ci permisii de zile
Copiii drepţi din mumele lor sar
Pendulele ca nişte cizme sună
Scrâşnind pe-un sterp si refuzat nisip
Sunt treizeci de războaie într-o lună
Şi toate poartă moartea în aripi
Nici moartea nu mai are nici un farmec
În acest veac cu foarte mulţi soldaţi
Sub teii înfloriţi stam ca sub arme
De stele când suntem mitraliaţi
De altfel şi de observat e lesne
Şi de simtit pe propriul grumaz
Că de la conştiinţă până la glezne
Omul e o manta cu simţuri azi
Civile au rămas lucruri puţine
Nici inima nu are ritm civil
Şi înregimentarea prinde bine
Civilului prea bleg şi prea umil
Zâmbiţi, soldaţi, e ceasul învierii
Copiii drepţi din mumele lor sar
Ne temem dar să îşi salute ofiţerii
În acest veac ploios şi militar