Sunt Om

Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt
Sunt om
Pășesc prin ani, vreau doar să primesc
Sunt om
N-am cerut să mă nasc, dar vreau să trăiesc
Sunt om
Am suflet de om și mă-ndrăgostesc
O fac și greșesc, mă-nvinovățesc
Privesc în oglindă, încep să albesc
Om
Cuvânt ușor ce-atârnă greu
Că are atât de multe fețe
Dar ca să-l judec, cine-s eu?
Totuși cine-s eu, spune-mi cine-s eu?
Sunt un fir de nisip, sunt nimic ăsta-s eu?
Dă-mi coroana de rege, aștept un trofeu
Dar ce e un rege în față lui Dumnezeu?
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt
Sunt praful din aer atunci când mă-ncaier
Azi sunt doar un om mâine nu mai sunt
Sunt dragoste, ură, sunt și prost de gură
Azi sunt doar un om mâine nu mai sunt
Sunt cel ce rănește, plânge, iubește
Azi sunt doar un om mâine nu mai sunt
Am frică de moarte, zile numărate
Că azi sunt aici mâine nu mai sunt!
Am multe regrete, c-am lovit cu sete
Mulți oameni mă voiau în pământ
Sub zâmbete false, țoale de mătase
În cap le șoptește un singur gând:
Să calce pe mine, să calce pe tine
Să-și calce ca lașii și pe cuvânt
Că așa e omu o viață să zbate
Și nu ia nimic cu el în pământ
Da' el cât trăiește-și educă copilu' să fie bogat, nu fericit
Să conducă oameni, să aibe de toate chiar dacă pe alții i-a sărăcit
Că omu' nu vede că-i una cu timpul și timpul e trecător
Și-atunci când trece, rămâne doar numele lui pe buzele lor
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt
Om
Sunt om pe pământ
Sincer mă nasc da-mi mai calc pe cuvânt
Om
Sunt sufletul fricii
Sunt cu greu cărat de un corp plin de vicii
Om
Sunt doar picătură
În oceanul de lume ce se-nnceacă cu ură
Om
Sunt om, e o scuză
Azi sunt, mâine plec, altu' vine în peluză
Oameni
Oamenii-s ca focu'
Ei se nasc și trăiesc așteptând norocul
Oameni
Dar ce lasă-n urmă
Oare câte oi dintre voi vor ieși din turmă
Oamenii-s izvoare
Dau viață, dau suflu, dau aer, dau lacrimi
Dau tot, sau nimic cu greu și sudoare
Dau zâmbet sub soare, fac inimi să zboare
Sunt om…
Sunt om…
Sunt om…
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om…
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt