Daruieste

Doamne, dăruieşte nouă linişte
Pentru a ne mpăca cu ceea ce nu se poate schimba,
Dă-ne nouă voinţă pentru a schimba ceea ce se poate
Şi ntelepciune pentru a deosebi una de alta.
Din ce n ce, rămn oameni mai puţini care ar putea
Să se bucure cu-adevărat de bucuria altora,
Dar dacă o iei altfel, ţi pare că mereu
Să descoperi lucruri bune e uşor, dar să le faci e greu
ntinzi o mnă spre o altă mnă punnd ceva
Sigur te-asiguri se uită cineva ori ba
Spunndu-ţi numele mndru n gnd spre Cel De Sus
n timp ce ţi doreşti cu mult mai mult dect ai pus,
Dăruieşte, spun oamenii bătrni
Ce au mai multe zeci de ani, dect degete la mini
Şi ei au primit n dar aripi cu care
Din păcate-aşa şi nimeni nu i-a nvăţat să zboare
Alergi o viaţă pentru a face-o casă doar a ta,
Ca pnă la urmă nici să mai apuci să stai n ea.
Privind la toate ca la un vis pur omenesc
La care noi visăm, iar la alţii se-mplinesc
Avem nevoie de linişte pentru a ne mpăca
Cu lucrurile care nu suntem n stare să le mai schimbăm
Iar pentru acelea care pot fi schimbate, tu dă-ne voinţă
Şi ntelepciune de-a face ntre ele o diferenţă!
Iubeşte-ţi aproapele- am nvăţat demult
Bate şi ţi se va deschide- ne sună cunoscut
Ne ingorăm neamul, nu ne respectăm fraţii
Noi pe noi nu ne-nţelegem, dar vrem să ne-nţeleagă alţii
Parcă şi luna are mai multe luni dect smbete
Şi soarele parcă nu mai are acelea-şi zmbete
Ori poate şi-un bine dacă-l faci trebuie făcut bine
Din suflet, fără motiv şi să nu te vadă nimeni
E plină lumea de lume, dar nu şi de oameni
Vezi, deja nu mai creşte, ceea ce semeni
Ai vrea, să faci, şi tu, parte din gemeni
Dar practic nu găseşti cu cine-ai vrea să semeni
Trăim vremelnic prin ceea ce din jur primim
Dar vom trăi veşnic doar prin ceea ce dăruim
Şi-ar trebui să ne grăbim, căci viaţa-i cu mprumut
Cu ct mai mult puţin rămne, cu att puţin e tot mai mult!
Avem nevoie de linişte pentru a ne mpăca
Cu lucrurile care nu suntem n stare să le mai schimbăm
Iar pentru acelea care pot fi schimbate, tu dă-ne voinţă
Şi ntelepciune de-a face ntre ele o diferenţă!