Femeia.

Soarta voua v-a zўmbit,
Pe mine m-a chinuit,
Durere e ®n sufletul meu.
Cenusa mea ®n urna de pe stўnca,
Fidela tie tresari-va ®nca
In flacarile ce m-au devorat.
Unde esti, femeie, parul sa-mi mўngўi?
Blestemat sunt oare?
Ma simt al nimanui.
Unde esti, femeie, ochii sa-mi vezi?
Sa simti mўhnirea crunta a celui ce ®l pierzi.
De ce oare ai facut-o?
Eram ca ®ntr-un vis,
Dar cўnd diavolu-i cu tine,
Normal ca ai ®nvins.
Inger de-ai fi fost ®n lume, sufletu-mi lasai.
Blestemat sa fie iadul, de nu te nasteaЇ.