Obsesii

Ne prind zorii
Și noi ne iubim prin mansarde
Penurii de timp
Se rup norii
Când ne auzim de aproape
Ce sunet sublim
Exilați, ne construim
Universul peste noapte
E normal să ne dorim
Când ardem
Devin obsesii când e totul carnal
Ne leagă funii de iluzii trucate
Și poate vinul ăsta e prea amar
Că eu te vreau acum mai mult de o noapte
Devin obsesii când e totul carnal
Ne leagă funii de iluzii trucate
Și poate vinul ăsta e prea amar
Că eu te vreau acum mai mult de o noapte
Ne prind zorii în reverii
Strâns în brațe mereu să mă ții
Închid ochii, ce simfonii…
Eu — nisipul, tu — valurile mării
Exilați, ne construim
Universul peste noapte
E normal să ne dorim
Când ardem
Devin obsesii când e totul carnal
Ne leagă funii de iluzii trucate
Și poate vinul ăsta e prea amar
Că eu te vreau acum mai mult de o noapte
Devin obsesii când e totul carnal
Ne leagă funii de iluzii trucate
Și poate vinul ăsta e prea amar
Că eu te vreau acum mai mult de o noapte
Ziua de mâine vreau să înceapă tot cu tine
Prefer aici, decât străină printre oameni
Pe jos petalele din trandafirii galbeni
Ziua de mâine nu ne-o garantează nimeni
Prefer în doi, decât străină prin mulțime
Vorbim cu toți fără să ne audă nimeni
Devin obsesii când e totul carnal
Ne leagă funii de iluzii trucate
Și poate vinul ăsta e prea amar
Că eu te vreau acum mai mult de o noapte
Devin obsesii când e totul carnal
Ne leagă funii de iluzii trucate
Și poate vinul ăsta e prea amar
Că eu te vreau acum mai mult de o noapte